Optiuni de tratament in lupus eritematos sistemic

Tratamentul pentru lupus eritematos sistemic (LES) are rolul de a gestiona simptomele bolii, dar și de a instaura faza de remisiune a acesteia. Să vedem ce opțiuni de tratament există în prezent în lupus și la ce tratamente mai lucrează oamenii de știință.

Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar al corpului atacă propriile țesuturi și organe. Inflamația cauzată de LES poate afecta numeroase sisteme ale corpului, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, celulele sangvine, creierul, inima și plămânii. Este o boală complexă, cu o varietate de manifestări și grade de severitate. Nu există un tratament care să vindece lupusul eritematos sistemic, dar există mai multe opțiuni pentru a gestiona simptomele și a preveni complicațiile.

STUDIU LUPUS POETYK SLE-1

Tratament pentru lupus eritematos sistemic ușor

În cazul lupusului ușor sau a simptomelor care afectează calitatea vieții, dar nu produc complicații de organ, se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), antipaludice (de exemplu hidroxiclorochină) și doze mici de corticosteroizi și/sau creme pe bază de cortizon.

Antiinflamatoare nesteroidine

Ca tratament în cazul unei forme ușoare de lupus eritematos sistemic, medicii pot recomanda utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene pentru a gestiona simptomele cum ar fi durerea și inflamația articulațiilor. Pot fi recomandate ibuprofen (doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 3200 mg), naproxen (are un efect de durată mai lungă comparativ cu ibuprofenul, ceea ce poate reduce necesitatea administrării frecvente), celecoxib (un inhibitor selectiv COX-2, care are un risc mai mic de efecte secundare gastrointestinale comparativ cu AINS-urile tradiționale), meloxicam (un AINS cu un risc mai mic de efecte secundare gastrointestinale, utilizat frecvent pentru afecțiuni inflamatorii cronice).

Antipaludice

Antipaludicele, în special hidroxiclorochina, sunt frecvent recomandate ca tratament în lupus, formele ușoare, datorită efectelor lor benefice asupra simptomelor și prevenției recăderilor. Hidroxiclorochina reduce inflamația și poate preveni apariția recăderilor, este eficientă în gestionarea simptomelor cutanate și articulare și poate ajuta la reducerea riscului de complicații pe termen lung. Doza exactă este ajustată în funcție de greutatea pacientului și de răspunsul clinic.

Cele mai frecvente efecte secundare includ tulburări gastrointestinale (greață, diaree) și iritații cutanate. Toxicitatea retiniană este o preocupare importantă, de aceea este necesară monitorizarea oftalmologică periodică.

Corticosteroizi în doze mici

În formele ușoare de lupus eritematos sistemic, corticosteroizii sunt adesea utilizați pentru a controla inflamația și pentru a reduce simptomele. Ca trament în lupus avem de obicei prednisonul de 5-10 mg. Efectele adverse pe termen scurt includ insomnie, creșterea apetitului și modificări ale dispoziției. Utilizarea pe termen lung poate duce la osteoporoză, hipertensiune arterială, diabet, creștere în greutate și risc sporit de infecții.

Metilprednisolonul este similar cu prednisonul și poate fi utilizat în doze echivalente. Acesta poate fi preferat pentru administrare intravenoasă în cazuri acute.

Hidrocortizonul este un corticosteroid mai slab comparativ cu prednisonul și metilprednisolonul. Are un profil de efecte secundare similar cu al altor corticosteroizi, dar poate fi utilizat în doze mai mici pentru controlul simptomelor ușoare.

Triamcinolonul poate fi utilizat pentru injecții locale în articulațiile afectate, pentru a reduce inflamația localizată. Acesta poate provoca uneori durere la locul injectării.

Tratament pentru lupus eritematos sistemic sever

În cazul lupusului sever se recomandă:

corticosteroizi, de exemplu prednison
medicamente imunosupresive sau citotoxice, de exemplu azatioprină, ciclofosfamidă, ciclosporină, micofenolat mofetil, metotrexat

Existența în trecut a unor tromboze (cheaguri de sânge) la nivel venos sau arterial - tromboza venoasă sau arterială -, sau a sindromului anticorpilor antifosfolipidici crește riscul apariției trombilor astfel încât medicul poate recomanda tratament anticoagulant, deci care subțiază sângele.

Tratamentul cu corticosteroizi, asociat cu sedentarismul, crește riscul apariției osteoporozei la bolnavii cu lupus. De aceea, administrarea unor suplimente de calciu și vitamina D este indicată la acești bolnavi. La recomandarea medicului se pot administra și biofosfonați, medicamente care previn și tratează osteoporoza.

Dificultăți întâmpinate în tratamentul pentru lupus

Tratamentul lupusului poate fi complicat de o serie de factori precum:

evoluția simptomatologiei poate varia
perioadele de acutizare și remisie pot apărea oricând, făcând dificilă aprecierea eficienței tratamentului
unele efecte secundare ale medicației pot fi la fel de deranjante ca și simptomele bolii de bază.

Simptomatologia lupusului nu poate fi eliminată complet fără apariția efectelor secundare ale medicamentelor folosite. Medicul va încerca, totuși, ca pe cât posibil să echilibreze balanța dintre controlul simptomelor, prevenirea leziunilor de organ și minimalizarea efectelor secundare ale medicației.

De exemplu, pacientului i se poate indica o anumită doză dintr-un medicament, care să controleze suficient lupusul încât să prevină afectarea organelor vitale, dar care nu va îndepărta total simptomatologia; pot persista simptome ușoare, cum ar fi rash-ul cutanat, dureri musculare sau dureri articulare. Folosirea unor doze mari de medicamente în tratamentul pe termen lung crește riscul apariției efectelor secundare ale acestora. De aceea, medicul va prescrie doze care să controleze cele mai severe simptome, menținând echilibrată balanța risc-beneficiu.

Încă nu se cunoaște dacă hormonii din pilulele contraceptive afectează lupusul. Femeile cu lupus pot alege alte metode contraceptive care să nu implice administrarea de hormoni, cum ar fi prezervativul sau diafragma.

Pe lângă tratamentul medicamentos, pacientul cu lupus trebuie să fie atent și la alimentație, la exercițiile fizice, protecție solară, gestionarea fumatului și a alcoolului, odihnă și combaterea stresului.

Alimente bogate în acizi grași Omega-3, cum ar fi peștele gras (somon, macrou), nucile și semințele de in, pot ajuta la reducerea inflamației, iar reducerea consumului de alimente ultra procesate, bogate în grăsimi trans și zaharuri, poate ajuta la gestionarea inflamației și a greutății corporale. Exercițiile aerobice ușoare până la moderate, cum ar fi mersul pe jos, înotul și ciclismul, pot ajuta la menținerea sănătății cardiovasculare și la reducerea rigidității articulare, iar Yoga și Pilates pot ajuta la îmbunătățirea flexibilității și forței musculare fără a pune stres excesiv pe articulații.

Expunerea la soare poate declanșa sau agrava simptomele LES, de aceea este important să se limiteze timpul petrecut în soare, în special între orele 10:00 și 16:00 și în rest să se aplice creme cu factor de protecție solară și să se poarte haine adecvate și pălării.

Respirația profundă, tai chi-ul și tehnicile de relaxare progresivă pot ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de bine. Fumatul poate agrava simptomele LES și poate crește riscul de complicații cardiovasculare, deci este indicată renunțarea la acest viciu, iar alcoolul poate interfera cu medicamentele și poate agrava unele simptome, de aceea e bine de întrebat medicul curant în ce cantități poate fi consumat.

La ce tratamente pentru lupus se lucrează în prezent?

Iată ce tratamente medicamentoase pentru lupus sunt investigate în prezent:

Litifilimab

Litifilimab este un anticorp monoclonal IgG1 umanizat, administrat subcutanat, care se leagă de BDCA2, ducând la reglarea în jos a producției de interferon de tip I, citokine și chemokine. Într-un studiu de fază 1 care a inclus 12 participanți cu LES și lupus eritematos cutanat, activitatea biologică a litifilimabului a fost demonstrată printr-o semnătură de interferon umezită în sânge și proteine induse de interferon de tip I modulate în piele .

Într-un studiu de dată recentă de fază 2, un total de 334 de adulți cu lupus au fost evaluați pentru eligibilitate, iar 132 au fost supuși randomizării (64 au fost desemnați să primească 450 mg litifilimab, 6 să primească 150 mg litifilimab, 6 să primească 50 mg litifilimab și 56 să primească placebo).

Analiza primară a fost efectuată la cei 102 participanți care au primit 450 mg litifilimab sau placebo și au avut cel puțin patru articulații sensibile și cel puțin patru umflate. Litifilimab a fost asociat cu o reducere mai mare față de valoarea inițială a numărului de articulații umflate și sensibile decât placebo pe o perioadă de 24 de săptămâni. Autorii studiului au declarat că sunt necesare studii mai lungi și mai ample pentru a determina siguranța și eficacitatea litifilimabului pentru tratamentul LES.

Ianalumab

Ianalumab (VAY736) este un nou anticorp monolconal IgG1 uman care vizează receptorul pentru factorul de activare a celulelor B din familia TNF (BAFF-R), oferind atât epuizarea celulelor B mediată de citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi, cât și blocarea BAFF-R.

Un studiu multicentric, randomizat, grup paralel, dublu-orb, constând din 2 cohorte separate, controlate cu placebo de tratament pentru ianalumab și pentru iscalimab randomizat 1:1 între activ:placebo a arătat că tratamentul LES cu ianalumab a fost bine tolerat și a îndeplinit obiectivul principal cu o reducere susținută a steroizilor și cu beneficii suplimentare observate în alte obiective ale studiului.

Terapia cu celule CAR T

Cercetări recente arată că terapia cu celule CAR T ar putea fi o opțiune viabilă de tratament în cazul lupusului eritematos sistemic. Autorii unui studiu au analizat 15 pacienți, inclusiv 8 persoane cu LES sever. Înainte ca pacienții să primească o singură perfuzie de celule CD19 CAR-T, aceștia au trecut prin chimioterapie pentru a-și curăța sistemul imunitar. După doi ani, cercetătorii au testat eficacitatea și au descoperit că persoanele care trăiesc cu LES au avut o soluționare completă a simptomelor bolii.

Așadar, oamenii de știință cred că o singură injecție pe post de terapie cu celule CD19 CAR-T ar putea duce la o remisie de lungă durată în lupusul eritematos sistemoc, dar sunt necesare studii clinice viitoare pentru a confirma acest aspect și remisiunea fără medicamente.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins - Lupus Treatment
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/lupus/lupus-treatment
NEJM - CD19 CAR T-Cell Therapy in Autoimmune Disease — A Case Series with Follow-up
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2308917
Studiul „CD19 CAR T-Cell Therapy in Autoimmune Disease — A Case Series with Follow-up”, apărut în N Engl J Med 2024;390:687-700, DOI: 10.1056/NEJMoa2308917, autori: Fabian Müller et al.
BMJ - POS0120 SAFETY AND EFFICACY OF SUBCUTANEOUS (S.C.) DOSE IANALUMAB (VAY736; ANTI-BAFFR mAb) ADMINISTERED MONTHLY OVER 28 WEEKS IN PATIENTS WITH SYSTEMIC LUPUS ERYTHEMATOSUS (SLE)
https://ard.bmj.com/content/82/Suppl_1/275.2
Studiul „POS0120 SAFETY AND EFFICACY OF SUBCUTANEOUS (S.C.) DOSE IANALUMAB (VAY736; ANTI-BAFFR mAb) ADMINISTERED MONTHLY OVER 28 WEEKS IN PATIENTS WITH SYSTEMIC LUPUS ERYTHEMATOSUS (SLE)”, apărut în Annals of the Rheumatic Diseases 2023;82:275-276, autori: Cortés-Hernández J, Ignatenko S, Gordienko A
NEJM - Trial of Anti-BDCA2 Antibody Litifilimab for Systemic Lupus Erythematosus
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2118025
Studiul „Trial of Anti-BDCA2 Antibody Litifilimab for Systemic Lupus Erythematosus”, apărut în N Engl J Med 2022;387:894-904, DOI: 10.1056/NEJMoa2118025, autori: Richard A. Furie et al.